Scrisă și ilustrată fotografic de MARTINEK Imre

„Tinerii din La răscruce de drumuri parcurg etapele dezamăgirilor, eșecurilor, traumelor și abuzurilor care ajung până la crimă, în timp ce își doresc doar să trăiască, să ajungă la maturitate, să aibă un partener, o existență sigură… lucruri simple, omenești.”
(fragment din textul de prezentare)

În ediția din 28 ianuarie 2026 a Salonului Literar al Galeriei Casa Maghiarilor din Budapesta, scriitorul, jurnalistul și fotoreporterul Vajda György*, născut în 1967 la Târgu Mureș și stabilit acolo, colaborator, jurnalist și editor al cotidianului Népújság din județul Mureș, a vorbit despre „al doilea său copil” literar.

Este vorba despre nuvela La răscruce de drumuri, care inițial ar fi trebuit să fie una dintre piesele esențiale ale volumului de proză scurtă Ultimul vagon, publicat în 2024. Însă, fiind puțin mai amplă decât celelalte texte, a fost publicată într-un volum separat. După cum se știe, Ultimul vagon îi poartă pe cititori în perioada de dinainte și imediat după schimbarea de regim din decembrie 1989. Textele din volum sunt schițe de epocă despre destinul oamenilor simpli, influențați de istorie și confruntați cu situații specifice vieții minoritare din Transilvania.

„În nuvela presărată și cu episoade autobiografice, La răscruce de drumuri, urmărim destinul unui bărbat de la copilăria timpurie până la maturitatea deplină. Acțiunea este declanșată de o întâlnire misterioasă, care îl poartă pe protagonist (Tibi – sic!) înapoi în timp. Viața lui este marcată de experiențele copilăriei și adolescenței, este remodelată de istorie și intersectată de femei al căror destin îi influențează drumul. Misterul întâlnirii se dezvăluie treptat, iar cititorul primește o imagine subiectivă a României între anii 1970 și 2010.” – se arată în textul de prezentare.

Deși, în cadrul dialogului de pe podium din centrul Budapestei, autorul și moderatoarea (Kalocsai Andrea, realizatoare a televiziunii publice) au analizat aproape pas cu pas poveștile și mesajele legate de personajele-cheie ale capitolelor, cititorilor le rămân încă numeroase motive de descoperit.

Un element esențial este nota creatoare „Nota bene!”: evocarea literară a trecutului, cu aparentă tentă nostalgică, nu își propune nicidecum să readucă acele vremuri marcate de un spațiu de viață restrâns, tot mai sufocant, aflat sub supraveghere constantă. Dimpotrivă, ea aduce un omagiu hotărârii nobile și energice a tinereții de odinioară de a se avânta și de a merge mai departe în ciuda obstacolelor.

Este un omagiu adus unei generații care, pe plan personal, istoric și al dezvoltării, s-a împiedicat adesea, unei generații care ar fi meritat un destin mai bun decât „cărțile” împărțite de soartă. O generație din care face parte și autorul însuși. Vajda György mărturisește că, prin poveștile personale și autentice ale tinerilor din roman, oferă o nouă perspectivă și asupra propriului său curriculum vitae.

Pe scurt, despre nuvelă și autor:

* Vajda György a absolvit liceul în orașul natal în 1985, apoi, în 1990, a urmat un curs de specializare în jurnalism la Oradea. În 2009 a susținut examenul de licență la Universitatea Sapientia, specializarea Comunicare și Relații Publice. A obținut masteratul la MME, specializarea Impresariat, Organizare de Evenimente și Teatrologie. Din 1990 este colaborator și editor al cotidianului Népújság din județul Mureș. Este un pasionat iubitor al naturii și fotograf, având zece expoziții personale. Ne cunoaștem din cadrul întâlnirilor profesionale organizate periodic de MÚRE și VMÚE.

** Volumul a apărut în 2025 la editura F&F International din Gheorgheni. Coperta, realizată pe baza ideii și fotografiei autorului, este semnată de Dónáth Nagy György, iar redactarea tehnică aparține Vajda Gyöngyi-Mária.

Locurile și personajele din volum sunt fictive, iar orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.