Pe malul românesc al Dunării, pe teritoriul administrativ al localității Coronini (județul Caraș-Severin), pe o culme stâncoasă, se află rămășițele cetății Sfântului Ladislau, ridicată de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, în 1428. Spectaculosul obiectiv turistic din Clisura Dunării a trecut printr-un amplu proiect de restaurare, iar după mai bine de opt ani de la începerea lucrărilor, a ajuns la final. Cetatea poate fi deja vizitată!

Proiectul, de peste 5 milioane de euro, este unul complex, cuprinzând consolidarea, restaurarea, conservarea și protecția Cetății Ladislau, realizarea unui punct de belvedere prin amenajarea Turnului 3 de Sud-Vest, conservarea zidurilor și turnurilor cetății cu asize de piatră, amenajarea de platforme și pasarele, construirea unui corp anexă, realizarea de instalații electrice și sanitare, iluminat arhitectural și ambiental, amenajarea incintei sitului și realizarea de alei pietonale.

Înainte de restaurare, se putea vedea doar „pintenul” de pe deal, care se ridică deasupra Dunării la 50 de metri, iar acum zona este de nerecunoscut.

Cetatea medievală va fi introdusă în diverse circuite turistice naționale și internaționale, pentru a atrage un număr mai mare de turiști.

Povestea cetății de pe culmea stâncoasă

Cetatea Sfântului Ladislau a fost construită de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, în anul 1428, pentru a întări granița în fața pericolului otoman.

„Compusă dintr-o primă incintă mai largă, aproximativ elipsoidală, alături de alta interioară, de formă aproape triunghiulară, dezvoltată cu axa mare pe direcția est-vest. Extrema de est este dominată de un donjon circular. De la acesta se dezvoltă către sud un sistem de poartă, iar apoi un palat, compus din trei încăperi, sigur odinioară etajat. Cea mai importantă a fost încăperea centrală (aula), cu pivnițe boltite.

Latura de nord a triunghiului este frântă median de un turn exterior, cu muchie în ax, și se termină printr-un mic turn rectangular care face legătura și cu latura din vest. Un zid solitar prelungește de-a lungul Dunării marginea platoului, de la colțul de nord-vest al palatului până la un alt mic turn rectangular.

Zidurile aveau o grosime de 2,80-3 metri. Pe latura de nord a existat un șanț cu lățimea de 9 metri, dotat cu un pod ridicat pe două picioare de piatră.

O primă fază a fost datată la mijlocul secolului al XIII-lea. Intervenții majore s-au produs în primele decenii ale secolului al XV-lea. Menționările documentare provin din secolul al XV-lea (prima la 1428). Atunci cetatea s-a bucurat de o atenție sporită din partea regalității și a fost refăcută. Rolul ei s-a încheiat în același secol”, aflăm de pe site-ul cetati.medievistica.ro.

Vizavi, pe malul celălalt, în Serbia, se află ruinele pitorești ale cetății Golubaț, care se află într-un amplu proiect de restaurare. Și aceasta a ajuns în posesia regelui Sigismund, iar în 1481 a fost ocupată de Paul Chinezul (Kinizsi Pál).