În martie 1879, Szeged a fost devastat de o inundație catastrofală. Râul Tisa a rupt digurile de protecţie, iar apele au acoperit aproape întreg orașul; doar cartierul Palankul, situat mai sus, a scăpat. Peste 150 de persoane au murit, iar aproximativ 60.000 au rămas fără adăpost. Din cele peste 5.600 de clădiri, doar 265 au rămas intacte. Apa s-a retras abia după trei luni.

La 17 martie, împăratul Franz Josef a ajuns în orașul calamitat. Ajutoare au venit din toată lumea – în special din Austria, dar și din Germania, Franța, Rusia, Serbia, România, Turcia, până și din America, China sau Japonia. Cum calea ferată spre Budapesta era sub apă, singura rută funcțională a rămas Szeged–Timișoara, astfel că mii de sinistrați s-au refugiat aici.

„Acţiunea de salvare s-a concentrat în oraşul Timişoara unde, deja după primele veşti privind calamitatea, primarul János Török a convocat o adunare a cetăţenilor. Imediat s-a format un comitet sub conducerea şefului poliţiei orăşeneşti, Constantin Vlahovits, care a rămas de permanenţă şi a condus întreaga acţiune de salvare. De la Szeged au sosit atât de mulţi refugiaţi încât locuinţele particulare puse la dispoziţie de cetăţeni nu au fost suficiente, hotelurile erau supraîncărcate, astfel încât în şcoli şi în cazărmile golite de soldaţii duşi la lucrările de salvare din Szeged au fost organizate mari adăposturi”, nota fostul primar Josef Geml în monografia „Vechea Timişoară”.

În cazarma Franz Josef (actuala Cazarmă U), asociațiile de femei au organizat o bucătărie de campanie, iar în cartierul Fabric, localul „Mielul alb” a devenit punct de distribuire a hranei. Cetățenii au donat bani, alimente și materiale, iar o parte au fost trimise direct la Szeged.

„Dintre alimente s-a donat mai ales untură, slănină, făină şi pâine, dar nu numai de la cetăţenii de aici, căci au contribuit şi locuitorii de la sate care au adus numeroase căruţe pline. Ignaz Eisenstater de Buziaş a donat deja de la început 50 de saltele cu paie. Săptămâni în şir Timişoara devenise scena unor acţiuni caritabile apreciate laudativ de rege cu ocazia vizitei sale din 17 martie şi de premierul Tisza Kálmán în discursul său ţinut în parlament la 14 aprilie”, consemna Geml.

Între 1880 și 1883, Szeged a fost reconstruit aproape complet.

Sursa FOTO: Delmagyar.hu