Cinema Studio a organizat o proiecție-maraton, în memoria regizorului și scenaristului maghiar Béla Tarr, decedat în 6 ianuarie 2026, la vârsta la 70 de ani. Capodopera lui Tarr, Sátántangó, a ajuns pentru prima oară la Timișoara în versiunea restaurată 4k, realizată sub supravegherea regizorului. Filmul a putut fi văzut duminică, în cadrul unei eveniment nemaîntâlnit în cinematografele românești. Drama psihologică Sátántangó are 7 ore și 20 de minute! Astfel, evenimentul din sala mare a cinematografului Studio a avut o durată totală de opt ore, pentru că a inclus și două pauze. Sala a fost plină, pentru că s-au vândut toate biletele cu mult timp înainte de proiecție.

“Nu am mai fost la un film atât de lung. Am venit pentru expereință, să văd dacă rezist, dacă fac față până la final. E fain, dar în acelaș timp au fost câteva momente care mi-au lăsat așa un nod în stomac. Pentru mine a fost obositor, durează mult, dar epuizează și mental”, a declarat unul din spectator.

“Eun film pe care l-am mai văzut o dată, dar acum am vrut să-l văd și la cinema, pentru că e altă experiență. Nu mi se pare neapărat greu, e destul de captivant”, a spus un al cinefil.

“Mi se parte foarte solicitant, dar în acelaș timp profund și cadrele îndelungate mă obligă să simt ceea ce se petrece la un nivel mult mai avansat decât ritmul unui film normal. Într-un fel îmi place că e un eveniment colectiv, fiind mai mulți în sala de cinema parcă trece mai ușor într-un fel. E că avem și pauzele”, a completat un alt spectator.

“E cum mă așteptam. Știam că sunt cadre lungi, atmosferice. Partea ușor amuzantă și toate glumițele mici intercalate m-au surprins. Credeam că o să fie mult mai tragic. Au fost moment pe care nu le-am simțit cum au trecut, dar în altele parcă a fost un pic prea mult”, a declarat Mihai Moldovan, președintele Asociației Ambulanța pentru Monumente Banat, prezent și el la film.

Bazat pe cartea laureatului Nobel, László Krasznahorkai, Sátántangó urmărește membrii unui mic colectiv rural, care trăiesc într-un peisaj post-apocaliptic după căderea comunismului și care, în urma unui mare câștig financiar, se hotărăsc să părăsească satul. În timp ce câțiva dintre săteni conspiră în secret să plece cu toate câștigurile pentru ei înșiși, un personaj misterios, considerat mort de mult timp, se întoarce în sat, schimbând cursul vieții tuturor.

“E o experiență inedită din punct de vedere vizual. Fără să spun vorbe mari, m-am simțit ca și cum aș fi tras cu ochiu la mine în suflet și aș fi descoperit niște lucruri pe care le simțeam acolo, dar nu le știam. E lung filmul, dar tocmai asta e provocarea. Să stai și cred că așa simți filmul cu adevărat, văzându-l cap- coadă, într-un spațiu dedicat unei astfel de experimențe. Acasă ești distras de multe alte lucruri, sigur nu ai simții tot ce are de spus filmul. Și e un film pe care l-aș revedea, tot la cinema. Ăsta nu e un film de povestit. Nici măcar nu e un film de văzut. E un film de simțit!”, a spus Andreea Medinschi, realizatoare de emisiuni TV.

Filmul a avut premiera mondială la Festivalul de la Berlin în 1994 și este considerat de critici unul dintre cele mai bune din istoria cinematografiei. În public au fost și persoane obișnuite cu lumea filmului.

“E un maraton care nu se mai termină, dar care te ține cu ochii ațintiți asupra ecranului. E senzațional faptul că avem ocazia să vedem în Timișoara un astfel de film. În momentul în care vii pregătit pentru așa ceva, ești disponibil să primești ceea ce vine dispre ecran. Dacă vii cu mintea deschisă, nu are ce să se întâmple nimic complicat”, a spus directorul de imagine Cristian Ilea.

Béla Tarr a ecranizat mai multe cărți ale prietenului său László Krasznahorkai. Ar fi dorit să realizeze Sátántangó începând din anul 1985, însă până la schimbarea regimului communist din Ungaria nu s-a putut apuca de filmări. Filmul alb-negru a fost realizat între anii 1991 și 1994.