20 Decembrie: Ziua în care Timișoara a devenit primul oraș liber de comunism

La 20 decembrie 1989, la prânz, Timișoara trăia unul dintre cele mai tensionate și decisive momente din istoria sa. Zeci de mii de oameni au ieșit în centrul orașului, fără a conștientiza pe deplin pericolul uriaș care îi pândea. Orașul avea să se declare primul oraș liber de comunism din România, însă autoritățile pregăteau, în paralel, reprimarea Revoluției.

Muncitorii au paralizat orașul

Ziua de 20 decembrie a însemnat ieșirea masivă a muncitorilor din marile întreprinderi timișorene. Fabricile au intrat în grevă, iar coloane de oameni au mărșăluit pe străzi spre centrul orașului. Armata, trupele de Miliție și Securitate nu mai puteau controla situația.

Forțele de ordine au primit ordin să se retragă în cazărmi, oficial pentru a evita confruntările, neoficial pentru a pregăti planuri de anihilare a Revoluției. Până în acea zi, la Timișoara muriseră 72 de persoane, iar aproape 300 fuseseră rănite.

Lozincile comuniste dispar, drapelul este decupat

Oficialitățile locale, alături de secretari și generali trimiși de la București, au încercat fără succes să negocieze cu muncitorii. Lozincile ceaușiste au fost îndepărtate, iar stema comunistă a fost decupată din drapelul României.

Un grup de manifestanți s-a îndreptat spre sediul Comitetului Județean de Partid pentru a dialoga cu autoritățile. Se striga: „Jos cu Ceaușescu!”, „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Libertate!”, „Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”.

Lista revendicărilor: căderea regimului

Din rândurile mulțimii s-a format un comitet care a intrat în sediul Comitetului Județean pentru a prezenta revendicările timișorenilor: demisia lui Nicolae Ceaușescu și a guvernului, organizarea de alegeri libere, înființarea unui centru de anchetă pentru crimele de la Timișoara, pedepsirea celor care au ordonat să se tragă în oameni, eliberarea deținuților politici, predarea morților familiilor pentru înmormântare creștinească, reforma învățământului, libertatea presei, a radioului și a televiziunii.

Balconul Operei devine centrul Revoluției

Autoritățile comuniste pregătiseră o manifestație pro-Ceaușescu, în 19 decembrie, instalând microfoane și stații de amplificare în balconul Operei. Balconul a fost însă ocupat de liderii Revoluției, care s-au mutat aici de la Comitetul Județean de Partid.

Pe 20 decembrie, în balconul Operei, Lorin Fortuna, alături de Claudiu Iordache, a înființat în ilegalitate Frontul Democratic Român (FDR), dizolvat ulterior în februarie 1990.

Primul discurs al libertății

„Liniște, vă rog! Cetățeni ai Timișorii, cei pe care ne vedeți aici ne-am constituit într-un comitet de acțiune al Frontului Democratic Român…”, au fost primele cuvinte rostite de Lorin Fortuna în fața mulțimii.

El a cerut ordine, nonviolență și a solicitat un minut de reculegere pentru victimele Revoluției.

“Aşteptăm să vină reprezentanţii autorităţilor să discutăm în mod organizat cu ei. Cetăţeni ai Timişorii! Prima condiţie pe care o punem guvernului român este jos familia Ceauşescu! Dar pentru aceasta vom lupta paşnic, paşnic, nu uitaţi, paşnic. A doua condiţie cerem: eliberarea imediată a arestaţilor! A treia condiţie este identificarea morţilor. Vă rog, în acest moment, un minut de reculegere pentru victimele de la Timişoara! În genunchi, toată lumea! Armata, să stea pe loc! Armata să stea pe loc!”, a spus Fortuna.

Lorin Fortuna l-a înlocuit pe prim-secretarul Radu Bălan și a devenit principala figură de putere în județ până la 21 ianuarie 1990.

Una dintre cele mai valoroase înregistrări video ale acelor momente aparține doctorului Aurel Băcean. Acesta a surprins, în jurul orei 15.00, începutul manifestării din 20 decembrie 1989.

Timișoara, primul oraș liber al României

În fața a zeci de mii de oameni, Timișoara s-a proclamat primul oraș liber de comunism. Radio Europa Liberă și presa occidentală au relatat evenimentele, iar timișorenii așteptau ca întreaga țară să li se alăture.

La ora 19.00, Nicolae Ceaușescu a rostit un discurs televizat în care a condamnat “acţiunile teroriste de la Timişoara” organizate “în strânsă legătură cu cercurile reacţionare imperialiste, şovine şi cu serviciile de spionaj din diferite ţări străine”. La scurt timp, semna decretul prin care se instaurează starea de necesitate pe întreg teritoriul judeţului Timiş. 

Lugojul se revoltă, regimul pierde controlul

La doar două ore după discursul lui Ceaușescu, Lugojul s-a ridicat împotriva regimului. Sediile Primăriei și Comitetului Municipal PCR au fost incendiate, iar reprezentanții puterii au fugit sub acoperirea nopții.

Mitul fraternizării Armatei

După Revoluție s-a vehiculat ideea că Armata ar fi fraternizat cu manifestanții după 20 decembrie. Procurorul Romeo Bălan a infirmat această versiune, precizând că generalii MApN și M.I. au rămas fideli regimului Ceaușescu până la căderea acestuia.

Generalul Ştefan Guşă- şeful Marelui Stat Major al Armatei române, a ordonat retragerea militarilor în cazărmi, în speranţa ca atmosfera se va calma. Au sosit la Timişoara şi prim-ministrul Constantin Dăscălescu, Emil Bobu, secretartul CC al PCR, alături alţi trei miniştri. Dăscălescu şi Bobu au apărut la balconul Operei, însă aceştia au fost huiduiţi. S-au întâlnit apoi cu reprezentanţii Frontului Democrat Român, care le-au înmânat lista cu revendicările

Starea de necesitate și fuga responsabililor

La ora 23.30 a intrat în vigoare starea de necesitate. Ion Coman l-a numit pe Victor Atanasie Stănculescu șef al comandamentului, însă acesta a fugit de responsabilitate și s-a internat la Spitalul Militar. Comanda a fost preluată de Mihai Chițac. La ora 3.40, Constantin Dăscălescu a părăsit pe ascuns Timișoara și s-a întors la București.

Coman l-a sunat apoi pe Ceauşescu şi i-a relatat că străzile Timişoarei sunt plinde de oameni iar intervenţia militară ar însemna un veritabil măcel.

Eşecul acţiunii de tip mineriadă

Dimineața, în 21 decembrie, între orele 8.00-11.00, la Timişoara au sosit trenurile cu detaşamentele de Gărzi Patrotice din judeţele Olt, Mehedinţi, Vâlcea şi Dolj. Aproximativ 22.000 de olteni erau pregătiţi să facă „ordine” în Timişoara. Timişoara se afla în pragul unui război civil. Oltenii erau îmbrăcaţi în uniforme specifice şi cu ciomege special confecţionate şi erau dirijaţi de securişti. Aceştia ştiau că vor avea de înfruntat forţele de invazie ungureşti şi iugoslave, care sunt ajutate de huliganii şi beţivii din Timişoara. Odată ajunşi la Timişoara, văzând numărul mare de oameni din stradă, de frică, unii dintre ei au fraternizat cu cei din piață, dar majoritatea au rămas în garniturile de trenuri, care mai apoi au fost întoarse în Oltenia. 

„Tunetul și Fulgerul”, planul masacrului

Generalii au întocmit planul „Tunetul și Fulgerul”, care prevedea atacarea demonstranților cu tancuri, TAB-uri și elicoptere.

Demonstranţii din Piaţa Operei urmau să fie dispersaţi şi arestaţi, iar în locul lor urmau să intre două coloane de muncitori aduşi de către activiştii de partid, urmaţi de militarii MapN şi miile de gărzi patriotice din Oltenia. 

Se estimau până la 2.000 de morți, răniți și arestați.

Documentele au fost distruse ulterior, inclusiv pagini din Jurnalul de luptă al Diviziei Mecanizate Timișoara.

Două zile de singurătate

Timp de două zile, Timișoara a fost singură. Abia pe 22 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu a fugit cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central, moment urmat lovitura de stat și preluarea puterii de către eșalonul doi al PCR.

Astăzi, la ora 12.00, la Timișoara au sunat sirenele în amintirea acelei zile de acum 36 de ani.